vineri, 28 februarie 2014

De primăvară

Vorbele sunt apă de ploaie; cum vin, aşa se duc. Important este să-ţi îmbrăţişezi iubita/iubitul în fiecare zi şi să-l/s-o săruţi zilnic cel puţin de două ori. Cu ochii în ochi pentru că vorbele uneori, mint; ochii, niciodată! Nu aşteptaţi zile onomastice, 1 sau 8 martie, sărbători religioase sau laice. Fiecare zi este o sărbătoare care trebuie, repet trebuie, celebrată aşa cum se cuvine, alături de cei dragi şi mai ales, de fiinţa iubită cu care îţi împarţi viaţa. Hai, că nu-i chiar aşa de greu!  Curaj! 

marți, 18 februarie 2014

Te iubesc, patria mea

Hai la culcare, ţară obosită.
Şi odihneşte-te un veac sau două.
Bagă vîrtos în veşnica ispită 
Degringolata tinerime, nouă.

Stinge lumini, feştile, lumînări
Închide orizonturi, taie zări.
Trage oblon peste speranţe
Şi mai ales, drapează-te în hanţe.

Şi  spune drept, nu te ascunde
Că nici nu prea mai ai, pe unde.
Spune drept ca să se ştie
Cum e astă Românie:
Unde-i bine nu-i de mine
Unde-i rău, hop şi eu!

Tagma hoţilor ţi-e dragă
Îi urăşti pe cei ce-au snagă.
Poporenii vai de ei
Ce votează pe ulei
Rînjesc ştirb cu mîini întinse
Spre pomenile prelinse.

Nu-ţi sunt dragi oamenii drepţi
Pui în foncţii  doar inepţi.
Vom trăi mîine ca ieri
Şi vom merge, nicăieri.

Hai la culcare, ţară obosită.
Şi odihneşte-te un veac sau două.
Bagă vîrtos în veşnica ispită, 

Degringolata tinerime, nouă. 

sâmbătă, 15 februarie 2014

Bateaux Mouche

se numeşte cea mai veche companie de vaporaşe cu care este musai să faci o plimbare pe Sena, de preferinţă după amurg, cînd Parisul este luminat feeric, şi parcă toată suflarea Parisului s-a adunat pe malurile Senei, unde lumea mănîncă şi bea într-o veselie fără de teama că ar putea fi amendată ca în România, dacă ai vrea să bei o sticlă de vin pe malul Dîmboviţei, iar acum, dacă scormonesc bine printre meandrele memoriei mele descătuşate, mi se pare că l-am zărit o clipă şi pe Oliveira înlănţuit cu o îmbrăţisare tandră de iubitoarea sa Maga, şi cred că am văzut-o şi pe Emanuelle cu Celestine al ei în momentele lor de iubire încă nedecăzută, iar vaporaşul răsună de strigătele de încîntare ale perechilor care dau frîu liber bucuriei de fi, de a se iubi, fără oprelişti de rasă, limbă sau religie, în timp ce trece pe sub toate podurile Senei, unde ecoul reverberează aproape la nesfîrşit, într-o simfonie de lumini revărsate din toate clădirile maiestuoase pe lîngă care treci, dar tot Tour Eiffel smulge ropote de admiraţie cu statura sa zveltă şi aproape trufaşă, iar toate vîrstele prezente aici, pe acest vapor încăpător, au plonjat definitiv în puritatea şi fericirea copilului ascuns în fiecare dintre noi, pentru că viaţa este bucurie, iubire şi lumină, fericire aievea, pe care o trăim simplu şi candid, cu toată puterea sufletului nostru cînd este luminos ca un Luceafăr al speranţei de vis împlinit, alături de fiinţa iubită pentru că, DA ! fără iubire, omul tare este singur şi pustiu, o, Doamne !

marți, 11 februarie 2014

Omul nou

Am cunoscut un astfel de individ, ieri. N-are nici cea mai mică tresărire de conştiinţă.
Adică: NU admite că s-ar fi putut înşela participînd activ în anul 2012 la manifestaţiile care au determinat căderea guvernelor Boc şi MRU.
Nu admite că atunci a fost o lovitură de stat.
Are sub 30 de ani şi nu crede aproape nimic din ce i-am spus despre comuniştii de dinainte de 1989 deşi, el m-a întrebat, despre; credea că fabulez. N-am insistat pentru că era limpede că n-avea rost. 
Acest OM NOU, este un tînăr instruit, lucrează în IT, şi ştie cîte ceva din istoria universală; ştie cîte ceva şi din alte domenii: literatură, ştiinţe, mai puţin teologie sau filosofie. Păcatul său? este logic daaar, nu şi raţional.
Ca el, sunt prea mulţi oameni noi, tineri care habar n-au de unde vin şi ce vor să facă în continuare. (dpdv istoric).
Cînd i-am desenat acestui tînăr că Ponta este în linie directă din Ceauşescu - Iliescu, a căscat ochii mari şi IAR nu-i venea să creadă.
Asta este problema: long story, partidă pierdută începînd cu învăţămîntul promovat de Dolfi Drimer şi continuat de Ecaterina Andronescu.  
Recapitulez pe scurt ce mi-a spus omul nou:
Omul nou vorbea în clişee negative despre Patapievici, Pleşu, Tismăneanu.
Omul nou a recunoscut că n-a citit nici-o carte scrisă de aceşti oameni.
Omului nou nu-i venea să creadă că A3 este o oficină de propagandă toxică deşi, CULMEA, recunoştea că Voiculescu este penal; numai că omul nou, este în continuare convins că Băsescu este răul absolut.  
Picătura chinezească de la A3, şi-a făcut efectul!
Pe scurt, concluzia mea: omul nou visat de Ceauşescu a apărut,  este ferm în convingeri daaar, debusolat.
Apropo: ce busolă are poporul român? 

joi, 6 februarie 2014

Dezordinea savantă

Tagma nevertebratelor cu chip de om, ştie la perfecţie să folosească extrem  de eficient tactica cernelii adoptînd tehnica de supravieţuire a benignei caracatiţe marine, caracatiţă care se învăluie într-un nor de ceaţă-cerneală  pentru a scăpa de o ameninţare căreia nu-i poate face faţă. Şi evident, tagma nevertebratelor cu chip de om se adaptează inventînd şi folosind la maxim, dezordinea savantă. Tehnica e simplă: ori de cîte ori tagma nevertebratelor cu chip de om este pe punctual de a fi prinsă în corzi şi de a încasa ceea ce i se cuvine, lansează teme false prin interpuşii vuvuzele, mercenari vînduţi ideii că sofismul este adevărul suprem mai ales dacă publicul ţintă a fost foarte bine tocat în mojarul manipulării obsesive cu pistilul picăturii chinezeşti: orice minciună repetată obsesiv, devine adevăr incontestabil. Maeştrii manipulării, ştiu foarte bine ce fac: lansează nor de ceaţă după nor de ceaţă peste toate evidenţele şi pro-pun la rang  de adevăr absolut, dezordinea savantă în numele unei sintagme îndelung verificate: dacă nu-i poţi convinge, zăpăceşte-i. Problema este că tagma nevertebratelor cu chip de om care manipulează, se adresează tagmei nevertebratelor cu chip de om care care abia aşteaptă să fie manipulată. Restul de oameni (încă?) vertebraţi, scrîşnesc în modul cel mai democratic posibil încercînd ca nişte veritabili Sisifi, să demonteze dezordinea savantă instituită de nişte ticăloşi penali, ticăloşi care ştiu foarte bine că proştii se complac în dezordine, sunt mulţi şi-i votează invariabil, pe cei care-i mint. Chiar aşa: cine are nevoie de adevăr sau de ordine într-o ţară în care începînd de la grădiniţă afli că un căţeluş cu părul creţ, fură raţa din coteţ, şi de-l prinzi cu raţa-n gură, el se jură că nu fură? Ce-i de făcut?